fragment din Cartea Oltului 
„Ca o poveste fără sfârşit, a tututor fiinţelor şi întâmplărilor din toate timpurile, curg norii în eter, năpădindu-l cu puzderii de imagini, mirifice sau înfricoşătoare. Nici un chip al realităţii – cum se arată în lumina soarelui -, nici o plăsmuire, a oricărei mitologii, nu întârzie să-şi înceapă peregrinarea…”
Bogza, George. Cartea Oltului / George Bogza. – Chişinău : Litera 1997. – 317 p.
Charels Dickens (7 februarie 1812) – scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre două orașe (ultimele două, romane istorice). Din 1827 a început să lucreze ca funcționar într-un birou de avocatură, având șansa să ajungă avocat. Nu i-a plăcut însă această profesie și după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie despre campaniile electorale.
fragment din cartea „David Copperfield”
...”Era o prvălioră scundă, înăbuşitoare. Odaia era plină de veşminte de toate neamurile, gata sau numai bucăţi. Una din ferestre era plină cu pălării de carton şi toci de doliu. Am intrat într-o odăiţă de după prăvălie. Trei fete lucrau acolo haine cernite. Pe masă se afla un măldar de stofă neagră, iar podeaua era una din peticuţe tot negre. Mirosea grozav a crap înfierbântat…”
Dickens, Charels. David Copperfield / Charles Dickens. – Bucureşti: Regis, s.a. – 157 p.
Jules Vernes (8 februarie 1828) – a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. În 1863 a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate în publicația pentru tineret Magasin d’éducation et de récréation. Romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884),Vulcanul de aur, etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865),Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886)etc. A decedat la 24 martie 1905.
fragment din cartea „Copii Căpitanului Grant”
…” Două ore mai târziu, primele umbre ale serii începeau să se lase dinspre munţi. Soarele, înainte de a dispărea la orizont, profitase de o neprevăzută deschizătură în nori, pentru a mai trimite câteva raze târzii. Vârfurile îndepărtate din est se împurupurară sub lucirea ultimelor raze. Era ca un salut de rămas bun, adresat călătorilor…”
Vernes, Jules. Copii Căpitanului Grant / Jules Vernes. – Bucureşti : David Litera, 1997. – 297 p.
S-a născut la 10 februarie 1952, în s. Sergheuca, Drochia. În anul 1977 absolvește Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie. Lucrează educatoare, apoi metodistă la o grădiniță din capitală.
Scrie versuri și proză. Compune muzică pentru copii. Publică în ziare și reviste destinate copiilor. Editează cărțile: Mi-i dor de bunicuța, Deschideți ușa…(cântece și poezii pentru copii de toate vârstele), Trăistuța făcătoare de minuni (povești), Când e Domnul lângă mine ( poezii și muzică), Misterele anotimpurilor( versuri, scenete, povestiri, melodii despre anotimpuri). În colaborare: Toamna, Tu ești taina, Vals pentru doi. Scrie scenetele în versuri: Ce culoare are toamna? Și Cățelușul înțelept. Semnează muzica la cartea „ Vocale portocale” de A. Suceveanu. Distincții: Premiul Comisiei Naționale UNESCO pentru culegerea de versuri „ Vocale-portocale” ( 2008).
Grigore Vieru (14 februarie 1935) – poet basarabean, membru al Academiei Române. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tănărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe” . La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. În 1970, apare Abecedarul, elaborat în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. Acest manual a servit drept bază mult timp pentru învăţăcei. Se stinge din viaţă la 20 ianuarie 2009 la Chișinău, după ce pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident
„Frumoasă-i limba noastră”
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră.
De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea, le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.
Vieru, Grigore. Cartea ghioceilor / Grigore Vieru. – Chişinău : Prometeu, 1996. – 55 p.
Marin Sorescu (19 februarie 1936) – a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?” – 1967, „Cirip-ciorap” – 1993). A decedat la 8 decembrie 1996.
„Şarpele casei”
„Venea din curte şi intra într-o gaură
Din beciul casei.
Era un şarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: – Uite, şarpele, uite şarpele
Şi baba: Nu da în el,
Că ăsta e şarpele casei…”
Sorescu, Marin. La lilieci / Marin Sorescu. Bucureşti : Creuzet, 1995. – 159 p.
Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810) – poet și fabulist român. A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron. A decedat în anul 1885.
„Privighetoarea şi măgarul”
Nenorocita privighetoare
Cântă-n pădure a ei durere,
Natura-ntreagă dă ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere.
Alţii în locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmlădiitor,
Ce c-o-ntorsătură lină, uşoară
Treptat se urcă şi se coboară,
Plin de simţire, plin de amor.
Alexandrescu, Grigore. Fabule / Grigore Alexandrescu. – Bucureşti : Flamingo GD, s.a. – 123 p.
Victor Hugo (26 februarie 1802) – a fost un poet, dramaturg și romancier francez.
Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii și Notre-Dame de Paris. Victor Hugo era simpatizant al Republicii.
Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea „trădător”. A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franța.
În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea: „Napoleon cel mic” și „Istoria unei crime”. Deși au fost interzise în Franța, pamfletele sale au avut o puternică influență în țările învecinate. Hugo a scris în exil și Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său. S-a stins din viaţă la 22 mai 1885.
fragment din Cosette şi Gavroche
…” Cele două fetiţe erau gătite frumos, cu grijă chiar. Ochii le luceau de bucurie, obrăjorii fragezi le râdeau. Una dintre ele avea părul castaniu, alta negru. Deasupra acestor căpşoare plăpânde se înălţa jumătatea de camion, acoperită toată de rugină. La câţiva paşi, pe pragul cârciumii, şedea mama fetiţelor, o femeie cu o înfăţişare nu prea plăcută…”
Hugo, Victor. Cosette. Gavroche / Victor Hugo. – Bucureşti : Lucman, 2007. – 154 p.
