Revistă bibliografică: "Scriitori născuți în luna aprilie"
Octavian Goga (1 aprilie 1881) – a fost un poet român, politician, prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920. În numărul din 12–24 decembrie (nr. 275, p. 1098)
ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată „Tavi ”. S-a manifestat și în calitate de dramaturg, prin piesele Domnul notar și Meșterul Manole. Prin cea de-a doua, Goga a încercat să adapteze vechiului mit la drama psihologică, reabilitând artistic vechea intrigă a timpului conjugal prin dezvoltarea și examinarea motivațiilor erotice. A decedat în 1938.
La voi aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine;
Voi singuri străjuiţi altarul
Nădejdii noastre de mai bine.
Al vostru-i plânsul strunei mele,
Creştini ce n-aveţi sărbătoare,
Voi, cei mai buni copii ai firii,
Urziţi din lacrimi şi sudoare.
Hans Christian Andersen (2 aprilie 1805) – a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale: „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Rățușca cea urâtă” etc. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. A murit în anul 1875.…Karl s-a uitat la ea; era foarte frumoasă, o faţă mai cuminte şi mai drăgălaşă nici nu se putea închipui. Acuma nu i se mai părea de zăpadă, ca atunci când o văzuse la fereastră şi ea îi făcuse semn. Nu-i era frică de dânsa. A început să-i spuie că el ştie să facă socoteli în gând, chiar cu fracţii, că ştie ce întindere şi câţi locuitori are ţara şi ea zâmbea şi nu zicea nimic. Şi deodată băiatului i s-a părut că ce ştie el nu-i destul şi s-a uitat în văzduhul larg şi înalt şi atunci ea a zburat cu el sus de tot până în norii cei vineţii, şi vijelia vuia şi şuiera, şi în vuietul ei parcă se auzeau cântece străvechi.
Fănuș Neagu (5 aprilie 1932) – povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001. În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” etc. A murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București.…Cand au batut clopotele, satul s-a mutat pe malul garlei. Barbatii au tabarat cu sapele si tarnacoapele sa sparga movilele de pamant care astupau intrarea in santuri. Femeile n-au coborat, se ingramadisera sub un otetar si tineau copiii langa ele, fiindca valurile puteau sa-i traga in valtoarea lor, din care nu mai e scapare. Nu se stie de ce aveau credinta ca garla, pornind de la munte, se lasa la vale insotita de un vant rau, aspru, ca de inghet, si se infiorau dinainte, ca jivinele plapande cand simt ca se apropie iarna grea. Doua dintre ele rostogolira cu mainile pana-n gura vadului un pietroi mare, cat o buturuga, ca sa fie acolo pentru spalat rufele. Jos, intr-o groapa, un batran intindea carlige de undit, legate de o sfoara prinsa de un tarus infipt in buza malului…
…Am cel mai mare dispreţ pentru acei care râd de sinuciderile din iubire, deoarece aceştia nu înteleg că o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeşte o anulare a fiinţei lui, o pierdere totală de sens, o imposibilitate de fiinţare. Când iubeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe. Marile pasiuni, când nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decât marile deficienţe……A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; şi cade, cade puzderie măruntă şi deasă, ca făina la cernut, vânturată de un crivăţ care te orbeşte. Muşcelele dorm sub zăpadă de trei palme. Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarzări şi de corcoduşi. Vuiet surd să încovoaie pe după dealuri şi să pierde în văi adânci. Cerul e ca leşia. Cârduri de corbi, prididite de vânt, croncăie, căutând spre păduri. Viscolul să înteţeşte. Vârtejele trec dintr-un colnic într-altul. Şi amurgul serei se întinde ca un zăbranic sur…
Madga Isanos (17 aprilie 1916) – avocată, poetă, prozatoare și publicistă română. A fondat în 1938, împreună cu alți scriitori Gruparea scriitorilor tineri. Anul 1933 a fost un an de referință în activitatea poetei: colaborează la mai multe reviste, publică poezii ca Rugăciune în pădurea de brad, Bunicul, Regret, în Însemnări Ieșene. Apoi, Întoarcerea gospodarului, Fragment, Zori, Moartea bunicului, Leagănul, Interior, Insulă, Poem, Pomii cei tineri, în ”ziarul Iașul” și, în același ziar, recenzii la ”Enigma Otiliei” de G. Călinescu unii lângã altii au stat sã se roage –
fruntile lor strãluceau inspirate deasupra
pãmântului încã-n zãpezi.
Si-n aerul în care nu erau zboruri,
pomii, ale cãror umbre nu se nãscuserã,
cântau un imn pentru viatã,
ca niste oameni goi si frumosi ei cântau…
Charlotte Bronte (22 aprilie 1816) – a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză și cea universală.…Eram multumită. Nu mi-au plăcut niciodată plimbările lungi, mai ales pe frig, și eram îngrozită ca o să trebuiască să mă întorc în înserarea rece, cu mâinile și picioarele înghețate, mâhnită de cuvintele cu care mă mustră Bessie, bona copiilor, ți umilită de conștiința inferiorității mele fizice față de Eliza, John și Georgiana Reed…
Și ura și iubirea acuma de la tine
Far’ de însemnatate vieții mele-ar fi,
Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine
Și ura-ți neîmpăcată cu ce-aș mai răpsplăti.
Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă
Și vecinic sfâșîată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că ma-i uita.


…Nu va trăi, zic eu; dar nici să moara. Cît nu-l urnesc de zor pe George spre cer. Mă duc să-i zgîndăr ura pentru Clarenco Cu-nvîrtoșate-n adevăr minciuni: și dacă nu dau greș, ci trag în plin, Nu mai trăiește Clarence înc-o zi, și-atunci pe rege ia-l la sînu-ți, Doamne !…
O specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov poartă numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov este legată, în schimb, de o „specie de personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franța, prin intermediul unei edituri pariziene specializate în scrieri pornografice. Romanul Lolita, publicat în 1958 și în America, unde provoacă scandal, rămâne cea mai cunoscută carte semnată de Vladimir Nabokov. A murit în 1977fragment din romanul „Lolita”
...Dintr-o dată ne-am pomenit îndragostiți nebunește, o dragoste chinuitoare, stângace, nerușinată; lipsită de speranță, aș adăuga eu, fiindcă această frenezie a posesiunii reciproce s-ar fi putut alina doar dacă particulele sufletelor și trupurilor noastre…
Nabukov, Vladimir. Lolita / Vladimir Nabukov. – Iași, 2011. – 323 p.
Ștefan Augustin Doinaș (26 aprilie 1922) – poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român, senator în legislatura 1992–1996, ales în municipiul București pe listele partidului Partidului Alianța Civică. Numele adevărat Ștefan Popa.A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. A decedat în anul 2002.fragment din poezia „Cenușă vie”:
Când ani şi secoli or să se strumute
ştergând din amintire pe poet
şi-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
îşi vor aprinde tânăra virtute
şi dragostea va înflori mai iute,
şi vârstele vor trece mai încet…
Doinaș, Ștefan Augustin. Voluptatea limitelor / Ștefan Augusitn Doinaș. Chișinău. Litera, 1997. – pag. 75
Ioan Mânăscurtă (28 aprilie 1953) – Prozatorul, publicistul, traducătorul Ioan Mânăscurtă s-a născut la 28 aprilie 1953, în s. Popeştii de Sus, Drochia. Îşi începe activitatea profesională în calitate de redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei”, apoi la revista „Femeia Moldovei. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1981). În 1997 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Tăierea capului, iar în 2004 – Premiul „Carte pentru promovarea spiritului de toleranţă” acordat de către Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO în cadrul ediţiei a VIII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău (pentru Primul meu dicţionar). fragment din cartea „Artefact”, propusă în cadrul concursului Bătălia cărților
…Păi, știți că doamna Fantomă era de felul ei cam zăludă și, dacă se distra, se distra din toată inima. Ce-i drept, nu se știe cu exactitate dacă fantomele au sau nu au inimă…
Mânăscurtă, Ioan. Artefact / Ioan Mânăscurtă. – Chișinău: Princeps, 2004. – 184 p.









