Dragi cititori, continuăm şi în 2024 să vă prezentăm revista bibliografică „Scriitori născuţi în luna ianuarie” , în care ne-am propus să promovăm marii scriitori ai literaturii autohtone şi internaţionale din toate timpurile. Luna ianuarie este luna în care s-a născut Luceafărul poeziei noastre, Mihai Eminescu, dar şi alţi mari scriitori, cu care vă familiarizăm în continuare!
Emil Gârleanu (5 ianuarie 1878)
Îl cunoaştem după cunoscuta carte pentru copii „Din lumea celor care nu cuvântă”, dar pe lângă activitatea de scriitor, a mai fost regizor, scenarist de film și jurnalist român. A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul,Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și colaborator la „Convorbiri critice”. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut. După cum am menţionat, cartea care îl reprezintă este „Din lumea celor care nu cuvântă”.„Cocoşul” fragment din cartea „Din lumea celor care nu cuvântă”
„…Cocoşul îşi caută cu ochii tovarăşele, le le zăreşte şi în gândul lui le judecă pe toate. La stânga, ici, doarme Sura, nadoleanca; – băbătia, tot lângă el şi numai lângă el; a scos cinci rânduri de pui până acum şi mai face pe tinerica; uf! tare l-a mai plictisit!
Gârleanu, Emil. Din lumea celor care nu cuvântă. – Chişinău, 1992. – 60 p.
Umberto Eco (5 ianuarie 1932) Este cunoscut pe arena internaţională, în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un roman misterios în care combină elemente de semiotică în cadrul ficțional, analiză biblică, studii medievale și teorie literă. De atunci a scris mai multe romane, incluzand Pendulul lui Foucault si Insula din ziua de ieri. Cel mai recent, Cimitirul din Praga, publicat in 2010, este un best-seller. Eco este președintele Școlii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolonia, și Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri. A fost ales și al II-lea între cei mai mari 100 de intelectuali în topul revistei Prospect pe 2005
Citate din cartea „Numele trandafirului„
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu şi datoria călugărului credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilinţă unicul şi neschimbatul fapt al cărui adevăr de nezdruncinat se poate afirma.”
„Femeia e ca focul care arde. Mai amară decât moartea este femeia, că e ca lanţul vânătorilor, sufletul ei e ca o plasă, mâinile ei ca nişte funii.”
„Adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în faţă, se manifestă treptat...”
Ion Minulescu (6 ianuarie 1881)
poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922. Primele producţii poetice apar în 1897, când era încă elev la Piteşti în revista Povestea Vorbei sub pseudonimul (I.M) Nirvan. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste Revista celorlați și Insula. A debutat cu versuri în Povestirea vorbii. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.
„Romanţa fără ecou” din cartea „Nu sunt ce par a fi”
„Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…
Îţi mulţumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?…”Minulescu, Ion. Nu sunt ce par a fi. – Chişinău, 2001. – 302 p.
Jack London (12 ianuarie 1876)
Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney , scriitor și jurnalist american.Opera sa (care constă în special din romane) are ca subiect existența crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. Opere cunoscute:
Chemarea străbunilor; Lupul de mare; Războiul claselor; Colţ alb etc
fragment din cartea „Colţ alb” „…Odinioară, Col Alb nu fusese duşman decât celor din rasa lui, şi încă un duşman aprig. Scum duşmanul tuturor, mai crud ca niciodată. Era chinuit atât de tare, încât ura orbeşte şi fără cea mai slabă urmă de judeată. Ura lanţul cu care era legat, oamenii care se uitau la el…”
London, Jack. Colţ alb. – Chişinău, 1997. – 318 p.
Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850)
Cel mai mare poet român. Capodopera literară este considerat poemul „Luceafărul”. Este un poet inegalabil, dar pe lângă activitatea de poet, a mai lucrat la Biblioteca Centrală din Iaşi, revizor şcolar, sufleor şi copist, redactor al ziarelor „Timpul” şi „Curierul din Iaşi”. Oera sa a rămas vie până în prezent, fiind tradusă în numeroase limbi. Este cunoscut şi ca prozator (Sărmanul Dionis, Cezara etc.)
fragment din „Luceafărul”„…El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;Si apa unde-au fost cazut
În cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tânar creste…”
Eminescu, Mihai. Luceafărul. – Chişinău, s.a. – 58 p.
Anton P. Cehov (17 ianuarie 1860)A fost medic, prozator și dramaturg rus. Cu un caracter foarte modest, care l-a insoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea capăta reputația sa postum. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional. Teatru: Cântecul lebedei; Nunta; Pescăruşul, unchiul Vania etc.
fragment din piesa „Livada de vişini”
…”- Liubov Andreevna: Da, într-adevăr, m-am mai liniştit. Dorm bine. Ia lucrurile mele, Iaşa!E timpul să plecăm! (Anei) Copila mea, ne vom vedea curând…Plec la Paris…Voi trăi cu banii pe care i-a trimis mătuşa din Iaroslav ca să răscumpărăm livada…”
Cehov. A.P. Livada de vişini. – Bucureşti, 2005. – 77 p.
Anne Bronte (17 ianuarie 1820)
A fost o scriitoare engleză, cea mai mică dintre surorile Brontë.Pe lângă activitatea literară a fost profesoară şi guvernantă. Opere: Agnes Grey; Necunoscuta de la Wildfell Hall.
fragment din cartea „Agnes Grey”
„…M-a condus politicoasă în camera mea, unde m-a lăsat să-mi revin după drum. Când m-am uitat în oglindă, m-am cam întristat: mâinile îmi erau umflate şi roşii din cauza vântului rece, buclele îşi pierduse forma şi părul îmi era încurcat, eram trasă la faţă, iar obrajii erau vineţi. În plus, gulerul mi se şifonase îngrozitor, rochia era stropită cu noroi şi eram încălţată cu o pereche de cizme noi, rigide..”
Bronte, Anne. Agnes Grey. – Bucureşti, 2012. – 218 p.
Ioan Slavici (18 ianuarie 1848)
A devenit scriitor îndrumat de Mihai Eminescu, iar la îndemnul acestuia, debutează cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu a fost un jurnalist controversat, iar în urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, cât și în România. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1921. A scris şi poveşti pentru copii, printre care: „Zâna Zorilor” şi „Floriţa din Codru”
fragment din cartea „Floriţa din Codru”
„…De trei ori scoase copacii din rădăcini, de trei ori scoase râurile din cusuru lor; de trei ori sfărâmă nourii izbindu-i de stânci, de trei ori măturară fundul mării şi de trei ori prăpădiră faţa pământului…”
Slavici, Ioan. Floriţa din Codru. – Chişinău, 2008. – 148 p.
Virginia Woof (25 ianuarie 1882)
A fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea.
În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra și membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ Doamna Dalloway(1925), Spre far (1927), Orlando (1928) și eseul de dimensiunea unei cărți A Room of One’s Own (1929), cu faimosul său dicton: „O femeie trebuie să dispună de bani și de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficțiune”.
fragment din cartea „Doamna Dalloway”
…”Era douăsprezece fix, Big Ben bătea douăsprezece; bătăile lui erau duse de vânt peste partea de nord a Londrei; se dizolvau în cele ale altor orologii, amestecându-se într-un fel impalpabil, eteric, cu norii şi dârele de fum şi murind în înalt, printre pescăruşi – bătu de douăsprezece în timp ce Clarissa Dalloway îşi întindea rochia verde pe pat…”
Woof, Virginia.Doamna Dalloway. – Bucureşti, 2009. – 185 p.
