La ora actual literatura din Republica Moldova se caracterizează printr-o adevărată diversitate de personalităţi literare, prin stiluri de creaţie diferite, prin dezvoltarea cu succes a tuturor genurilor şi speciilor literare, prin căutări şi realizări în domeniul limbajului şi în acela a formei artistice.
Autorii edițiilor prezentate mai jos au reușit să se exprime original şi emoţionant, surprinzând cu inepuizabila lor vitalitate. Sunt cărți despre oameni, despre noi, despre realitatea de acum şi dintotdeauna, raportată la viziunea scriitorilor.
Busuioc, Aureliu. Şi a fost noapte… – Chișinău:Cartier, 2012. – 125 p.
„Vreau să mă pregătesc de cele veşnice, pentru că, dacă mi-am trăit viaţa fără niciun Dumnezeu, e timpul ca spre sfârşit să mă întorc la drumul cel drept şi să încerc să-l pătrund până la sfârşit, aşa cum a hotărât Dumnezeu în prima lui hotărâre. Nu ştiu dacă am să reuşesc. În orice caz, vreau să las în urma mea o amintire plină de… nici nu ştiu de ce… De fapte mai mult sau mai puţin bune, de hotărâri mai mult sau mai puţin idioate, de tot ceea ce este viaţa unui om, la urma urmei.
(…) vă doresc să fiţi sănătoşi, să fiţi dârji, bravi, să luaţi cele mai potrivite hotărâri, pentru că cea mai măruntă hotărâre îţi poate întoarce viaţa în altă direcţie. Şi nu uitaţi să vă iubiţi, pentru că dragostea este cea mai frumoasă parte a vieţii, şi unde nu este dragoste, nu este nimic.
Să trăiţi, să fiţi sănătoşi şi să fiţi întotdeauna îndăgostiţi.‟
Fragment din discursul lui Aureliu Busuioc, rostit la lansarea romanului Şi a fost noapte…, în 17 mai 2012, la Librăria din Centru din Chişinău.
Busuioc, Aureliu. Pactizând cu diavolul. – Chișinău: Cartier, 2013. – 270 p.
„Personajul principal al romanului, Mihai Olteanu, naratorul, îşi numeşte confesiunile însemnările unui martor. Biografia sa urmează, până la un punct, linia biografică a autorului. Ar fi însă o greşeală să punem între ei semnul identităţii. Din simplul motiv că eroul a fost modelat după un repertoriu tipologic în care figurează mai mulţi inşi trăitori în epocă. În literatură, aceste persoane se numesc arhetipuri.
Titlul, uşor publicistic ‒ Pactizând cu diavolul ‒ , nu străluceşte prin originalitate, dar se remarcă prin directitudine. Transparenţa lui este cea mai bună recomandare pentru un cititor avid să afle totul dintr-o sursă bine documentată şi credibilă artistic.‟ Eugen Lungu
Matcovschi, Dumitru. Morţilor, vă iubesc.- Chișinău: Profesional Service, 2011.-128p.
Scriu pentru cei care nu se uitâ cu ochii pe dos. Pentru cititorii mei.Plângem la fel, râdem la fel, ne purtăm greu povara, de piatră e crucea. Basarabia a fost şi este patria lor. Basarabia a fost şi este patria mea.Şi pinea e mai dulce la vad, la Nistru, la Mărgioară, şi graiul e mai miezos, şi aerul e mai purificator, şi eu nu plec nicăeri de aici, nu-mi părăsesc locşorul sfânt- scria poetul pentru noi.
Galaicu-Păun, Emilian. A-Z best. – Chișinău:Arc, 2012. – 140 p.O trestie în vîrful căreia e înfipt un cap de Christ romantic: acesta e Emilian Galaicu-Păun pe stradă. Dar nici trestia, nici chipul christic, îmbinate într-o hieratică dezinvoltă, nu rămîn o strictă emblemă civilă, pur stradală. Din contră, ele participă profund la poezie, atît la structura tematică a acesteia, cît şi la dialectica şi freatica viziunii. Pe primul nivel, corporalitatea e explorată în metodă simbolică, în vreme ce sacralitatea e consacrată în metodă realistă; pe al doilea ele se contopesc într-o scriitură corporală a iluminărilor sau într-o scriitură iluminată a senzaţiilor. Iar cele două scriituri se împletesc, la rîndul lor, pînă la indistincţie, într-un fel de stihialitate dezlănţuită a imaginarului, descărcat în ample tensiuni expresioniste în care revelaţia are concreteţea imediată a spasmului, iar spasmul are gramatica diafană – şi atroce totodată – a misterului. Iese astfel o poezie de înalt voltaj şi de ample convulsii – sau cutremure – atît ale fiinţei, cît şi ale limbajului; o poezie parcă abia scăpată din teroarea viziunii şi care răsfrânge în pagină o panică vag controlată a propriei furori imaginative. Al. Cistelecan
Cibotaru, Mihail Gh. Bătăuşul. Un rătăcit printre străini. – Chișinău: Arc, 2013. – 112 p.
„Lucrarea lui Mihail Gh. Cibotaru Bătăușul este un (micro)roman-confesiune, care oferă filmul unor evenimente bulversante, răscolitoare, comasate într-un singur destin, zis Alexandru Basarabu-Căruntu (poreclit sugestiv Bătăușul). Realmente, acest destin vizează o generație programată de un regim satanic și metamorfozată de schimbarea la față a aceluiași sistem. Acest tânăr cu minte ageră, înverșunat și cu un simț exagerat al neîmpăcării cu toată lumea, este un model aproape perfect al unui neam trezit dintr-un somn hipnotic. Evadat din acel coșmar inoculat, personajul caută cu disperare să-și recapete nu doar identitatea, ci și imunitatea firească…” Claudia Partole
