Biblioteca publică Voinescu
Recomandare de carte.
Citind ,,Arsă de vie" de Souad am fost cuprinsă de o mare de trăiri și sentimente încadrate în niște limite bine definite: de la milă la indignare, la frustrare, la furie fără margini, la conștientizarea neputinței și la o revoltă mocnittă pe istorie. cumlită raportă în cele aproape trei sute de pagini.
Și cel mai cumlit este faptul că nu vorbim doar despre povestea unei fete care a fost condamnată la moarte prin ardere,ca urmare a dezonorării familiilor, ci despre destinul implacabil al întregii societăți musulmane, o societate în care femeia însemna mai puțin decât orice alt obiect lipsit de valoare, în care era tratată ca sclavă și pedepsită în cele mai brute moduri posibile, pentru cei mai mici. abateri.
În micul sat din Cisiodania, uciderea femeilor era văzută ca o castă de onoare, aceasta fiind singura modalitate pentru ca familia să nu fie repudiată din sat, criminalii fiind considerați adevărați eroi.
Și totuși, pentru Souad, arderea de vie nu a reprezentat moartea, ci o nouă viață, însă până unde se pot extinde tentaculele coșmarului trăit în sclavie? Va reuși vreodată să șteargă urmele unui trecut atât de dureros pentru a fi liber cu adevărat?
Dacă ar fi să realizez un top celor mai dureroase, acesta ar ocupa, cu siguranță, un loc fruntaș!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu